www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

AN/CPS-6

Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice

Ilustrație 1: AN/CPS-6B

Ilustrație 1: AN/CPS-6B

Date tehnico-tactice
frecvența de lucru: 2 700 … 3 019 MHz
(bande S)
perioadă de repetiţie a impulsurilor:
frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: 600 Hz or 300 Hz
durata impulsului de sondaj (τ): 1 µs or 2 µs
timpul de recepţie:
timpul mort:
puterea în impuls: 5 × 900 kW
puterea medie:
distanţa maximă fără ambiguităţi:
capacitatea de separare în distanță:
precizia de măsurare: 0,5°
lățimea diagramei de directivitate:
numărul de impulsuri recepţionate:
viteza de rotire a antenei: 2 … 15 min⁻¹
MTBCF:
MTTR:

AN/CPS-6

AN/CPS-6 a fost un radar cu rază medie de acțiune utilizat ca radar combinat omnidirecțional și de căutare la mare altitudine. Tehnica radar a funcționat în banda S. Datorită poziției în „V” a celor două antene, radarul putea determina distanța, unghiul lateral și unghiul de elevație al unei ținte. Capacitatea de a estima altitudinea țintei fără a fi nevoie să se folosească un radioaltimetru special a făcut ca AN/CPS-6 să fie foarte util în zonele cu trafic aerian foarte ridicat.

AN/CPS-6 a fost dezvoltat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial de către Laboratorul de radiații al MIT. Primele unități au fost produse la jumătatea anului 1945. General Electric a produs modelul A și ulterior modelul B la Syracuse, în statul New York, care a devenit ulterior sediul central al Martin-Marietta și apoi al Lockheed-Martin. În cadrul radarului, 5 emițătoare funcționau pe frecvențe diferite. Pentru operare era necesar un echipaj de 25 de persoane. Un radar a necesitat un total de 85 de camioane pentru livrare sau relocare. Forțele aeriene americane au eliminat treptat acest tip de radar între 1957 și 1959.

AN/FPS-10

Radarul AN/FPS-10 este similar ca design cu radarul AN/CPS-6B și are aceleași specificații tehnice. Singura diferență între radare este numărul și tipul de dispozitive de observare. De exemplu, AN/FPS-10 nu are unități de indicatoare de tip B. Paisprezece dintre aceste unități au lucrat într-o primă rețea de calculatoare.

Sursa: