www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

Caracteristici de directivitate pentru dirijarea rachetelor

Caracteristică de urmărire
Caracteristică de dirijare
Caracteristică de captură

Ilustrație 1: Caracteristicile de directivitate şi traiectoria rachetei

Caracteristică de urmărire
Caracteristică de dirijare
Caracteristică de captură

Ilustrație 1: Caracteristicile de directivitate şi traiectoria rachetei

Dirijarea radar a rachetelor reprezintă un ansamblu de operaţiuni executate automat ce presupun urmărirea continuă a ţintei şi a rachetei, şi dirijarea rachetei pe traiectoria de interceptare a ţintei.

Caracteristicile de captură şi de dirijare

Utilizarea unei caracteristici cu deschidere unghiulară mare (caracteristica de captură) permite detectarea rachetei imediat după lansare şi dirijarea acesteia către o caracteristică foarte îngustă în ambele planuri (caracteristica de dirijare), orientată către ţintă. În figură este prezentată racheta lansată în momentul detecţiei de caracteristica de captură.

Caracteristica de urmărire

Pentru urmărirea ţintei se folosesc două metode principale: explorarea conică şi metoda monoimpuls.

  1. Explorarea conică a spaţiului presupune rotirea unei caracteristici foarte înguste, de tip fascicul creion, în jurul axului electric al antenei. Viteza de rotire a fasciculului este de ordinul a 15 la 60 de rotaţii pe secundă. Dacă ţinta se află pe direcţia axului electric al antenei, amplitudinea semnalului reflectat este constantă în timpul rotirii fasciculului. Dacă ţinta îşi modifică poziţia, atunci semnalul reflectat va avea o modulaţie a amplitudinii. Sistemul de urmărire comandă deplasarea antenei până când axul antenei coincide cu direcţia ţintei, adică amplitudinea semnalului reflectat devine din nou constantă.
  2. Tehnica monoimpuls foloseşte patru caracteristici îndreptate către ţintă, două în plan orizontal şi două în plan vertical, care se intersectează pe direcţia axului electric al antenei. Direcţia ţintei trebuie menţinută în permanenţă pe direcţia de intersecţie a celor patru caracteristici. Amplitudinea şi faza semnalelor recepţionate pe fiecare caracteristică sunt utilizate pentru determinarea poziţiei unghiulare a ţintei. Dacă ţinta este pe o altă direcţie faţă de axul antenei, antena este deplasată până când se obţine alinierea axului antenei cu direcţia ţintei.