Determinarea distantei
Distanţa este determinată cunoscând timpul de întârziere al semnalului ecou şi viteza de propagare c0. Distanţa determinată astfel reprezintă distanţa în linie dreaptă dintre radar şi ţintă şi poartă numele de „distanţă înclinată”. Distanţa reală este distanţa în plan orizontal (la nivelul solului) între poziţia radarului şi proiecţia poziţiei ţintei în acest plan. Pentru determinarea acestei distanţe trebuie cunoscută înălţimea ţintei. Deoarece semnalul parcurge drumul între radar şi ţintă de două ori (dus-întors), timpul de întârziere este împărţit la 2 pentru a obţine timpul de propagare de la radar la ţintă. Rezultă astfel următoarea formulă pentru calculul distanţei înclinate:
.print.png)
.png)
(1)
- c0 = viteza luminii = 3·108 m/s
- t = timpul de întârziere [s]
- R = distanţa înclinată [m]
Distanţa poate fi exprimată în kilometri sau în mile nautice.


Figura 1: Principiul radarului
Deducerea formulei
Din definiţia vitezei, aceasta este egală cu distanţa parcursă în unitatea de timp.
.print.png)
.png)
(2)
Distanţa este multiplicată cu 2 deoarece impulsul parcurge de două ori distanţa, o dată de la radar la ţintă, şi apoi de la ţintă la radar.
.print.png)
.png)
(3)
unde c0= 3·108 m/s este viteza luminii, aceasta fiind şi viteza de propagare a undelor electromagnetice în aer.
.print.png)
.png)
(4)
Măsurând timpul de întârziere al semnalului t, distanţa R se calculează foarte uşor cu ajutorul formulei. Timpul de întârziere reprezintă timpul necesar impulsului de sondaj să parcurgă distanţa până la ţintă şi înapoi (timpul scurs între transmiterea impulsului în spaţiu şi detecţia reflexiei acestuia de către receptor).